Su nchianata susu u iafu. Tanìa e robbe a spannire. Tanìa puru u cannizzu, ca l’era ‘vutare.M’aggiu ziccata allu parite ca l’anca fessa è tosta cu se mmove. Chianu chianu l’aggiu fatta. Ogni vota ca nchianu d’assusu me sentu nà regina. Me giro, me votu e risciu sula. Me scordu de tuttu u fiaccu, della raggia, d’à fatica. Quannu stau d’assusu ‘sì ca stau ncapu allu munnu. Se t’e l’occhi boni tuttu vidi: u Margiotta de nna vanna, finc’allu Funnu Voiere de l’otra. E se u tiempu la porta bona me pozzu stare dhai puru ‘na sciurnata sana. Ca se nchianu ‘mara scinnu cuntenta. Spicciata la nchianata me ssettu nu picchi pe’ rrafiatare. Allu sule le chianche su’ chiù toste, ca ‘chiui de nu momento nu poti stare. Tannu ncignu cu me movu: Se lu cannizzu sta ripatu suttu u parite tocca lu minti allu scaccu dellu sule, se no avoia a’spetti cu siccane e fiche. E solo cu le voti una mpdenua ci vole certu na menz’ura bona. Poi ncignu cu spannu e rrobbe, ca se tira ddhà punta de ientu fintantu ca spanni l’urtima a prima è già ssucata. Tra nna spasa e l’otra spiu tutte e vanne, a nanzi e a rretu, unca se posa l’occhiu. E nc’è ogni vota nu pizzu novu de vardare, se te fermi nu momentu cu rrafiati. U iafu chiù ertu è lu meu, e se videne tutti l’otri, e pozzu vidire ci fannu tutti ntra le case e ntra le terre annanzi, finc’ alle barche ca vannu e venenu d’assutta allu portu. Me pare comu quannu ca è ‘nna torre, ca vidi puru allu largu dellu mare. E tannu nu sacciu ci mme cappa, ma a ddhai rimagnu mbabolata allu vardare. Nu rusciu, nu musciu, solamente vardu. E lu maru ntra lu core se face duce. Sì, è maru lu core meu e me stau citta. Ciuveddhi sape, ciuveddhi l’ha sapìre. Chiru ca passu , ogni santa notte, lu sape solamente u focalire. E nù vale ca dormu o ca vau stracca. Ogni vota ca se ritira sbatte e crida. Nu porta nuddhra cura alla famiglia. Nu varda mancu an facce mie o le fie. Feta de mieru pesciu de na vutte. E fie le mintu riparate, ca è meju cu nù sentene che diaulu è lu sire. Pe moi su piccinne e le pozzu ‘ncantare, quannu ca criscene nu sacciu ci aggiu fare. Prima ancora cu trase lu sentu ca è mbriacu, sbattennu susu ogni stozza, crida castimannu. Na vota me truvò cu la piccinna ntra lu liettu, nun era stata bona, me l’era curcata appressu. La ziccò de pisu e la manò du liettu. A fia chiancìa, e ieu ‘mparu cu iddhra: calmate, dicìa, nu sta bona a fia, tene a freve, lassala cu mie. Ma nun ci fu nenzi de fare, me mise le manu an coddhu, ca ieu nun ‘ia cuntare. Citta hai stare, dicìa, tuttu drha ‘nnanzi a’ fia. Tannu me stizzai deveru: ni’ menai na manumersu an facce, e fuscennu ziccai a vagnona e la ripai de parte. Na furia se fice: cridannu, sbattennu, spaccannu, ulìa me ‘ccide. Ma ieu stìa chiusa cu la vagnona ambrazze, fintantu cà spicciatu, ca lu mieru finalmente è svaporatu. Quannu l’aggiu ntisu ca runfava, sulamente tannu maggiu fatta convinta ca l’era scampata. Ma quannu su ‘rrivata n’anzi a porta m’ha ziccata, m’ha ccisa de mazzate, e l’anca m’ha spaccata. De tannu m’apostrofa sciancata , e tutti li santi du paradisu li scinne an terra ogni fiata ca me varda. Dice ca nu baiuru na’ lira. Ma dicu ieu: li santi an cielu nu videne ci cappu? Nu sentene ca chianciu quannu me spacca u coddu? E ca pregu, ca me raccumannu cu lu rosariu a manu, la madonna nu sente? O è percè a iddrha l’hannu ccisu nu fiu tocca me fazzu ‘ccidire puru ieu? Pozzu essere santa, e puru martire. Ma scema no. Pe scema nu mà piàre. E su’ doi semane ca de notte quannu trase nu lu sentu cchiù sbattire. Face tuttu cittu cittu, fintantu se vene curcare. E suntu doi semane ca nu sape sulu de mieuru ma puru de profumu. Lu ndoru lu tene susu e se misca cu lu fetu sou, ma è comu quannu ca lu canuscu. E a ci me futtu a capu cu sacciu a ci appartiene. Assa spannu stu chiascune da fia ranne: ma comu è? Quai c’è na macchia rossa, pare de sangu… E comu se spiega? A fia nu tene ‘ncora la marchesa. Tuttu de paru me sentu fiacca. I mani me tremanu, lu core ‘ole spacca lu piettu. L’anche nu me mantenene tisa. Nu pote essere Signore mio nu pote essere. Madonna e tutti li santi iutatime. Amposta nu sbatte chiui a notte, nun bole cu lu sentu… amposta nu me discita, maledetto, bestia paccia, autru ca maritu. Madonna mia tie m’hai perdonare, ca la capu moi nu me pote ‘cumpagnare. Me taccu ieu allu mieru e mo vidimu, ci ede lu lupu e cine l’agnellino. Tuttu me poti tuccare, puru l’anca me poti sciancare ma la fia no. No, la fia nu l’hai guastare. Mo te conzu ieu bonu, porcu bestia: me curcu ieu ntra lu liettu da fia, e vagnone le mannu da nonna, comu quannu è festa. Na buttia maggiu vipta cu lu rosariu a manu, quassutta le coperter cu l’arnese macellaru. Elu, è ‘rrivatu. Lu sentu respirare. Sentu la puzza, allu scuru, sentu lu core. E’ nu tamburu, m’aggiu stare bona, mo ca se stenne lu nfilzu ‘ntra la gola. E nu face nenzi ca lu signore nu me parduna. Finalmente moi me sentu ‘na patruna.